Andrei Neagu a copilărit în Japonia, iar acum se întoarce acolo, de câteva ori pe an, cu grupuri de români, pentru a le arăta cele mai frumoase locuri ale copilăriei lui. Mărturisește că în meseria de ghid nici nu simte că muncește, mai ales că lucrează într-una din cele mai frumoase țări ale lumii. L-am rugat să ne povestească ultima lui experiență japoneză, în care, alături de alți români temerari, a urcat pe muntele Fuji.
“Pentru cei care au văzut muntele Fuji, chiar și numai de la depărtare, poate de pe unul dintre lacurile azurii înconjurate de păduri sau de după o perdea de cireși înfloriți primăvara, întrebarea este: de ce să nu și urci acest munte sacru pentru japonezi. E parte din miturile de origine ale poporului nipon, e legătura dintre oameni și zei, așa că e mai curând greu să stai departe de aura lui. Așadar, e mai greu să nu urci, decât să urci, iar răsăritul de soare de pe vârful muntelui e unul dintre cele mai speciale răsărituri din câte se pot vedea pe pământ.
În iulie am făcut acest traseu, în două zile. Se urcă cu autocarul până la 2100 de metri, adică borna 5 din 10. Acolo se fac pregătiri, se ia prânzul, se pune la punct echipamentul și se începe escaladarea până la 3400 de metri. Asta înseamnă 5-6 ore de traseu, cu pauze. Seara, în jurul orei 7, te cazezi la una din cabanele montane de la borna 8. Aici programul e simplu: cină, poate o bere, admirat apusul de soare, absolut fabulos și somn. La ora 1 noaptea se dă trezirea și se începe escaladarea către vârf. Sunt doar 350 de metri altitudine de parcurs, dar e cea mai grea porțiune. În jur de 3500 de metri aglomerația se lasă văzută și simțită, se stă la coadă pentru a urca. Dar suntem în Japonia! La răsărit ești deja sus, o baie ireală de lumină înconjură totul. Atunci înțelegi de ce ești acolo, după cum înțelegi și de ce frumusețea acestui munte a fost atât de lăudată de artiști din toate timpurile. După momente de poezie, extaz și serenitate, poți să te delectezi și cu vestita societate de consum japoneză: totul e impecabil organizat, poți lua micul dejun, poți face cumpărături de suveniruri tematice sau trimite vederi oriunde în lume de la oficiul poștal de pe vârf. Vederile ajung garantat.
Urcă muntele Fuji,
Încet, încet!
Haiku de Kobayashi Issa
Pe la ora 6 începe coborârea, iar pentru niște oameni cu o condiție fizică rezonabilă, experiența se termină pe la ora 11. Ritualul de la coborâre e simplu: o bere rece și o baie fierbinte într-un onsen.
Ce trebuie să știe cei care vor să facă ceea ce fiecare japonez face cel puțin o dată în viață (bine, știu oameni care urcă și de două ori pe săptămână): cele mai bune luni pentru escaladarea muntelui Fuji sunt iulie și august, chiar și așa, pe vârf, temperatura poate să scadă până la 0 grade. Apoi, e necesară o condiție fizică bună și echipament de munte: bocanci, lanternă, haine speciale.
Pentru mine, Fuji este, însă, mai mult decât o vedere turistică. Trăind și făcând școală în Japonia, am citit povești, descrieri, poezii, legende despre Fuji, am admirat forma conică, perfectă, în nenumărate opere de artă și mai ales, am auzit relatările celor care au făcut acest traseu, pelerinaj pentru japonezi și am înțeles că Fuji este nu doar un vulcan, ci o aspirație, o ilustrare bună a dorinței japonezilor de a tinde spre prefecțiune.”
Dacă vreți să ajungeți pe vârful muntelui Fuji, împreună cu Andrei Neagu, scrieți-ne la office@exact-travel.ro.
