Cuba nu este doar Fidel Castro, Che Guevara, mașini americane de epocă, rom și trabucuri originale, ci este toate acestea și mai mult… este un paradis încremenit acum câteva zeci de ani, un spațiu în care timpul de scurge leneș în acorduri de salsa fierbinte. Cuba este însorită și exotică, capricioasă și haotică, cochetă și nicidecum sobră.
Și pentru un vizitator dornic să o descopere, Havana este o destinație obligatorie, cu al său decor ca decupat din filme și arhitectura colonială superbă, una despre care vom istorisi pe îndelete în câteva articole, căci sunt multe de spus despre acest oraș.
Havana pare scoasă dintr-un film al anilor ‘50, având un aer boem și decadent care surprinde încă din primul moment. Imaginea clasică a bogătașilor cu trabucuri în colțul gurii și pălării de panama se împletește cu cea a străzilor pline de cubanezi ce umbă desculți și cu muzica de salsa ce se revarsă din clădirile coloniale – adevărate opere de artă – în paragină însă.
În fapt, primul lucru ce surprinde sunt culorile caselor: galben, albastru, verde… doar că poartă patina timpului și a soarelul puternic, nuanțele sunt șterse iar vopseaua este adesea scorojită.
Este ceea ce dă farmecul Havanei: aerul său boem, de paradis pierdut, izul de romantism. Fie că sunt descompuse, uneori cu ochiurile ferestrelor căscate goale spre lumea din afară, ori miraculos reconvertite în mici hoteluri cochete, toate clădirile sunt vechi de sute de ani și fac parte din Patrimoniul UNESCO, o recunoaștere a frumuseții lor.
Noi, cei trecuți prin comunism, vom regăsi amintiri ”pierdute” ale unei perioade istorice pe care o știm prea bine: comunismul este încă prezent aici, dar cu mult mai multă culoare și ritm – nimic nu e gri și trist, dar cozile sunt totuși o realitate, ca și lipsa alimentelor, magazinele goale, cerșetorii și sărăcia, copiii ce se joacă pe străzi (desculți și flămânzi), absența tehnologiei și a facilităților aduse de aceasta… toate sunt familiare, poate chiar prea familiare.
Și, tot ca ”la noi”, veți regăsi imaginea bărbatului meșterind concentrat sub capota mașinii 😀 , doar că de data aceasta e vorba de mașini americane din filmele cu Elvis. Automobilele anilor ‘50 – ‘60 sunt predominante pe străzile orașului și te vei surprinde fotografiind de zor Chevroleturi de acum 20-30 de ani (cu coadă de rândunică) sau (re)descoperind cu entuziasm atât de cunoscutele Moskvich-uri sau Pontiac-urile, Buick-urile și Ford-urile vintage. Mari, grandioase, cu culori patinate, adesea modificate (”tunate”) și readuse la viață în cele mai ingenioase moduri, ele constituie nota de șarm aparte a străzilor Havanei, subliniată de modul aparte de a șofa al cubanezilor: încet, fără grabă, cu mișcări ample, gata oricând să scoată capul pe geam pentru a ”saluta” o frumusețe locală.
_md.webp)
