Aylin Cadar – Japonia

Japonia: E pe lista tuturor calatorilor! Toata lumea vrea sa vadă cireșii înfloriți japonezi. Era bineînțeles si in lista noastră si foarte ușor de îndeplinit datorita prietenilor de la EXACT TRAVEL care cunosc Japonia ca-n palma si care ne-au ajutat sa-i descoperim secretele.

Trebuie sa recunosc ca nu știam la ce sa mă aștept. Nimic din ce cunosc si din interacțiunile mele nu a avut vreodată vreo legătura cu Japonia. Văzusem, ca toata lumea, “Memoirs of a geisha”, dar m-am gândit ca mi-as crea o imagine deformata si romanțată daca m-as ghida doar după asta.

Primele zilele am stat in Tokio si de acolo ne-am deplasat in excursii de o zi pe la temple din localități de pe lângă Tokio. Deși nu aveam așteptări, Tokio nu a fost pe gustul meu, mai ales pentru ca nu am reușit sa vad ce din el este cu adevărat japonez. O metropola plina de zgârie nori, o statuie a libertății primita cadou de la aceeași americani care i-au bombardat de le-a distrus tara si Starbucks-uri peste tot.

Excursia la muntele Fuji, cu izvoarele lui termale si sulfuroase a fost o bucurie. Japonezii au un cult al acestui munte, si turiștii îl pozează de când i se vede doar un pic din vârful cel înzăpezit. Este probabil singurul lucru care le aduce aminte localnicilor, de ce a fost Tokio, înainte sa fie distrus.

Îmi amintesc si de supa cu găluștele făcute din caimacul strâns al laptelui de soia specific orășelului Nikko cel cu templul cu cele trei maimuțe. Acolo am aflat semnificația lor reala. Erau desenate pe poarta unui altar șintoist. Se urmarea povestea unei maimuțe care devine mama si învățăturile ei către pui. Imaginea care e cunoscuta tuturor înseamnă de fapt sa nu vezi râul, sa nu auzi râul si sa nu vorbești de rău.

Așa cum am discutat si cu Bebe primul lucru despre care vorbim este atitudinea oamenilor. Faptul ca sunt incredibil de responsabili, respectuoși si cu un simt civic cum n-am mai văzut niciunde. Orice întrebări pe orice necunoscut, ti se răspundea cu un zâmbet iar persoana in cauza făcea tot ce putea ca sa te ajute. Mi s-a întâmplat de câteva ori, si celor cu care am fost la fel, sa întrebăm unde este ‘x’ loc si sa fim conduși de cel întrebat pana in fata ușii locului respectiv.

Sa mergi cu taxiul si taximetristul când vede ca se apropie, atenție, ca se apropie, nu după ce a ajuns la destinație, oprește aparatul!? Si nu accepta bacșiș. Nicăieri nu trăiești senzația aia pe care o ai, in Europa si in tarile latine mai ales, ca trebuie sa lași ceva in plus. Orice lucru cat de ieftin mi-am luat, e făcut cu atenție si e de o calitate foarte buna.

Grădinile japoneze. Auzeam mereu despre ele dar n-am știut niciodată ce sunt. Am văzut atât de multe acolo si atât de frumoase. In primul rând ca sunt foarte fotogenice. In al doilea rând, am aflat ca totul este făcut de mana omului. Deși totul pare foarte natural, nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Lacurile sunt construite de ei, copacii sunt tăiați si crescuți in așa fel încât nici o crenguța nu e crescuta altfel decât a fost intenționat. Si podurile acelea superbe… Mi s-au imprimat in memoria afectiva. Imagina lor este primul lucru care îmi apare in minte atunci când mă gândesc la Japonia.

Am iubit Kyoto! Mai ales Gion, cartierul cu gheișe. Cred ca undeva in mintea mea așa arata Japonia. Poate de la “Memoriile unei gheișe” mi se trage. De altfel,  s-a si filmat un cadru din film pe un pod din Gion.

Am avut noroc sa si vad câteva maiko, gheișe in devenire, îmbrăcate si machiate corespunzător si mi s-a părut ca mi-am încheiat călătoria cum se cuvine.

Este o tara care merita trăită, care iți ridica așteptările cu privire la atitudinea oamenilor si care fără sa vrei te educa.